Marcajele turistice de pe munte sunt semne geometrice colorate, pictate pe copaci, pietre sau stâlpi, care arată direcția unui traseu și tipul lui. În România se folosesc în mod obișnuit patru forme, banda, crucea, triunghiul și punctul, în trei culori, roșu, albastru și galben, de regulă pe un fond alb care le face vizibile de la distanță. Combinația de formă și culoare identifică un singur traseu dintr-o zonă, așa că un drumeț o poate urmări de la plecare până la destinație.
Ce înseamnă formele marcajelor turistice?
Forma marcajului turistic indică, în general, rolul traseului în rețeaua zonei, de la trasee principale de creastă la variante scurte de legătură.
| Formă | Tip de traseu, în general | Exemplu de folosire |
|---|---|---|
| Bandă | Trasee principale, lungi | Parcurgerea unei creste |
| Triunghi | Trasee secundare | Urcarea spre un vârf, o cabană sau un loc de belvedere |
| Cruce | Trasee de legătură | Trecerea între două văi sau între două trasee |
| Punct | Trasee în circuit | Tură care se întoarce în locul de plecare |
Semnificațiile sunt orientative: în unele masive, traseele au fost marcate în etape și nu respectă întotdeauna aceeași logică. Panoul de la intrarea în traseu sau harta zonei rămân sursele care confirmă ce reprezintă fiecare semn.
Ce înseamnă culorile marcajelor?
Culorile marcajelor au rolul de a deosebi traseele care pornesc din același loc, nu de a arăta dificultatea lor. Un traseu marcat cu bandă albastră nu este, în mod necesar, mai ușor sau mai greu decât unul cu bandă roșie.
Dificultatea se apreciază după diferența de nivel, lungime, timpul estimat și informațiile de pe hartă. Un traseu scurt, cu urcare de peste 1.000 de metri, poate fi mai solicitant decât unul lung, aproape plat.
Cum se citesc indicatoarele de la răscruci?
Indicatoarele de la răscruci arată destinația, semnul de marcaj al traseului și timpul estimat de mers, exprimat de obicei în ore. Ele apar la plecare, la ramificații și în punctele importante, precum șei, vârfuri sau cabane.
Timpul de pe indicator corespunde unui mers constant, fără pauze lungi, al unui drumeț cu o condiție fizică medie. La planificare se adaugă timp pentru opriri, fotografii și masă, de obicei 20–30% în plus. Pe zăpadă, gheață sau după ploaie, durata reală poate crește mult peste cea afișată.
Cum se urmărește corect un marcaj pe teren?
Marcajul se urmărește corect atunci când, din dreptul fiecărui semn, următorul este vizibil sau poate fi găsit după câțiva zeci de metri. Marcajele sunt amplasate, în principiu, pe ambele sensuri de mers.
- La fiecare ramificație de potecă se caută semnul înainte de a continua.
- În pădure, semnele sunt de obicei pe trunchiuri, la înălțimea ochilor; în golul alpin, pe pietre mari sau pe stâlpi.
- Un semn dublu sau o săgeată pictată anunță de multe ori o schimbare bruscă de direcție.
- Iarna, unele trasee au marcaj pe stâlpi înalți, vizibili deasupra zăpezii, dar multe poteci de vară devin greu de urmărit sau periculoase din cauza avalanșelor.
Încălțămintea potrivită contează la fel de mult ca orientarea, iar criteriile de alegere sunt descrise în articolul despre alegerea bocancilor de drumeție pentru toate anotimpurile.
Ce se face când marcajul se pierde?
Când marcajul se pierde, regula de bază este întoarcerea pe același drum până la ultimul semn văzut, de unde se caută din nou direcția corectă.
- Se oprește mersul imediat ce semnele lipsesc pe o distanță neobișnuit de lungă.
- Se revine la ultimul marcaj sigur, fără scurtături prin pădure sau pe pante necunoscute.
- Se verifică poziția pe hartă sau într-o aplicație de navigație cu hărți descărcate dinainte, pentru zonele fără semnal.
- Dacă direcția nu poate fi refăcută, ceața se îndesește sau se lasă întunericul, se cere ajutor la numărul de urgență 112, care preia și solicitările pentru salvarea montană.
Cum se pregătește o tură pe un traseu marcat?
O tură pe un traseu marcat se pregătește notând dinainte semnul de urmat, timpul total estimat și punctele în care se poate renunța în caz de vreme rea. Ora de plecare se alege astfel încât întoarcerea să se facă pe lumină, ceea ce în lunile reci înseamnă o fereastră scurtă. Ideile de trasee potrivite pentru o singură zi se găsesc în articolul despre traseele de o zi la munte, iar greșelile obișnuite pe un masiv frecventat sunt trecute în revistă în textul despre greșelile frecvente în drumețiile pe Ceahlău.
